Pe 4 aprilie 1968, Lois Brown era doar una dintre puținele asistente de culoare care lucra în spitalul Saint Joseph, recent integrat.

„Am fost în tura de la 3 la 11 în ziua aceea”, a spus ea.

Acea zi a fost ca oricare alta, apoi pe la ora 6 ea a luat o pauză: „Stăteam la fereastră, care dădea pe strada a treia. Aveam coatele pe pervazul ferestrei, pur și simplu vorbim și apoi dintr-o dată ambulanța a venit după colț.”

Brown spune că ambulanța a trecut atât de repede încât s-a întors pe două roți.

„I-am auzit apelând medicilor. Arăta ca fiecare doctor din personal.”

Apoi a primit un telefon.

O prietenă i-a spus că doctorul King a fost împușcat, ea a știut imediat că el era pacientul care trecea în ambulanță.

Brown spune că a încercat de mai multe ori să coboare la camera de urgență și să încerce să-i salveze viața. Da, da, am fost. Eram foarte îngrijorat. El a fost doctorul Martin Luther King. Nu toată lumea a simțit pentru el ca mine.”

Ea a ajuns în cele din urmă la urgență, dar a fost oprită de un însoțitor, „Randy a spus: Lois, nu intra acolo. Nu te vor lăsa să intri, nu numai asta, dar el este mort. Am simțit că lumea s-a prăbușit. Nu m-aș simți mai rău dacă ar muri tatăl fraților mei.”

Brown era zdrobit și se simțea neajutorat.

S-a întors la podea și nimeni nu se mișca.

Ea spune că oamenii erau doar tăcuți și se temeau.

Brown, și singura altă asistentă neagră din jur, tocmai se țineau într-un colț al holului: „Nu cred că Doris și cu mine ne-am spus nimic. Îmi amintesc doar atingerea aceea. Ce a fost atingerea aceea? Parcă eram tot ce aveam unul altuia.

În ciuda fricii ei inițiale în acea noapte, Lois Brown este convinsă că nu s-ar fi putut face nimic mai mult pentru a-l salva pe Dr. King.

https://twitter.com/AACNme/status/1614985965826711552?t=Af3mI41_-1BSe_3Am0OT2Q&s=19